luni, 21 februarie 2011

de-a perşii pe divanul personal

Ideea blogului m-a pălit în timp ce imi periam, conştiicioasa, cei 32(-1 ) molari, premolari, incisivi si canini in formula 2/2 1/1 2/2 3/3... pentru cine mai ştie. Frunzăresc bloguri despre ce s-a scris, ce se scrie, ce se va mai scrie, lansări, tîrguri,  păreri critice cu patalama sau ba, obositoare, efervescente, cu poze sau fară, şamd.
Eu, aici, o sa redau pagini. Şi-atît. Mi-a placut, duc vorba-n sat, să nu ziceţi că nu v-am spus. Pagini unse cu miere sau presarate cu piper/ pelin, nostalgii sau înverşunari, idei, cuvinte, stări si note, vorba aia, ştiţi voi; într-un cuvînt ce are omu' pe suflet. Dacă frînturile de aici vor convinge, macar pe unii dintre voi, să se lungească pe divan cu tipăritura într-o mană, Uruma va fi mulţumită, Hassan scapă.
N-am zis, bag sama, cine e Uruma. Zic acuşica. E tătăroaica din Sorg- nu cautaţi satul pe hartă sau pe tărîmuri dobrogene, l-am cautat eu şi nu există. Mai bine! E, ca să zic aşa, Macondou' lu' Stancu. Zaharia Stancu, zis şi Lenk, însoţitorul lui Diplomatu', Darie în alte părţi. Eheeee, mă lungesc la vorbă! Aşa-s poveştile-astea...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu